Traducere legalizată

Autorizată sau legalizată

Traducerea autorizată poartă semnătura și ștampila traducătorului. Pentru legalizare, traducătorul merge la un birou notarial cu actul original și cu traducerea în mai multe exemplare. Notarul îi verifică autorizarea și conținutul actului tradus, apoi păstrează un exemplar în arhiva biroului.

Notarul poate refuza legalizarea dacă găsește probleme în actul tradus. De aceea merită să verifici numele și datele înainte de traducere. Încheierea notarului urmează un model fix. Când traducerea e din sau în limba română, formula de legalizare apare în ambele limbi.

Când îți trebuie la repatriere

Ai nevoie de ea când folosești în România un act de deces scris într-o limbă străină. Cel mai des, la transcrierea certificatului de deces în registrele românești.

Poți face traducerea în România, la un traducător autorizat, cu legalizare la notar. Dacă o faci în străinătate, o poate legaliza oficiul consular al României din acea țară. O traducere legalizată de un notar străin are nevoie, la rândul ei, de apostilă sau de supralegalizare.

Când te poți descurca fără ea

Dacă actul vine dintr-un stat al Uniunii Europene, cere odată cu el formularul standard multilingv. Cu formularul atașat, autoritățile române nu îți pot cere traducere, în afară de cazuri excepționale. Formularul îl ceri de la autoritatea care eliberează certificatul, în țara decesului. Regulamentul acoperă și alte acte de stare civilă, cum sunt cele de naștere sau de căsătorie. Extrasele multilingve CIEC nu au nici ele nevoie de traducere. Vezi pagina despre certificatul de deces.